Viața celor săraci ne sensibilizează foarte mult și deseori ne apare dorința de a contribui astfel încât situația acestora să devină mai bună. Sentimentul de empatie și dorința de a ajuta apare inclusiv din cauza că oricine dintre noi ar putea ajunge într-o situație similară prin pierderea locului de muncă, decesul partenerului/ei, starea de sănătate precară a unui membru de familie sau personală. Acestea, dar și altele, sunt tragediile pe care oamenii săraci le îndură.
Să analizăm însă dacă donațiile materiale către cei săraci pot produce un impact pe termen lung. Nu mă refer la donațiile pe timp de dezastru sau în caz de urgență, ci la donațiile materiale oferite persoanelor aflate în situație de sărăcie continuă! Din experiența mea, donațiile materiale sporadice nu au un impact prea mare, ba dimpotrivă, fără un plan sustenabil bine definit de reabilitare a acestor beneficiari pot fi chiar și dăunătoare! Și explic de ce.
Este adevărat că atunci când ajuți un om nevoiaș, pe moment, te face să te simți bine. Dar e bine de reținut că atunci când ceva ne doare, noi ne adresăm la medic! Facem o consultație, dăm analize și doar în urma acestora primim un tratament care ne ajută să tratăm cauza și consecința bolii! De ce însă atunci când întâlnim un om sărac ne asumăm responsabilitatea de a-l trata, îi ducem pachete cu produse alimentare și haine crezând că aceasta este soluția problemei! Apoi ne așteptăm ca omul să fie fericit cu donația noastră! Noi doar i-am rezolvat problema, nu?
În realitate, cel mai des, donațiile materiale NU rezolvă problemele oamenilor săraci dacă nu sunt însoțite de un program de reabilitare sustenabilă a acestora. Oamenii ajung să fie vulnerabili ca rezultat a multor probleme pe care noi nici nu ni le putem imagina. Fără intervenția unor specialiști calificați și cu experiență, unele motive nu sunt cunoscute nici măcar de însuși beneficiari. Iar dacă rădăcina problemei persistă în adâncul sufletului și beneficiarul nu este ajutat să identifice cauzele, nici un pachet și nici măcar banii donați nu o să-l ajute să depășească acea stare de vulnerabilitate.
Persoane abuzate sexual, fizic și emoțional în copilărie, copii neglijați și nedoriți, alcoolism infantil, traume fizice și psihologice, foame, lipsa unui job, lipsa jocului în viața copilului etc, toate aceste momente pot cauza o stare de vulnerabilitate și ușor aduce omul într-o stare de depresie continuă, dezgust de viață, alcoolism, lipsă de motivație, ură față de propriul copil și indiferență. Aceste stări sunt niște boli care trebuie tratate din interior pentru ca ulterior persoana să fie aptă să funcționeze.
Desigur noi putem fi empatici, putem oferi un sfat din experiență proprie. Dar aceste sfaturi ar putea să nu fie relevante pentru un om sărac deoarece noi nu am avut aceeași copilărie, nu am trecut prin aceleași traume, retrăiri, boli și nici măcar nu am mâncat la fel.
Deseori aud fraze de nemulțumire de la diferite persoane care au donat anterior precum că nu pot urmări ce s-a întâmplat cu donația și în final rămân cu impresia că ajutorul oferit nu a schimbat nimic și că beneficiarii sunt nerecunoscători, sau că aceștia sunt niște leneși, alcoolici, iresponsabili și părinți oribili. Mai mult ca atât, donatorul acceptă să ofere o donație dar de obicei vrea ca beneficiarii “Să nu fie bețivi, să fie curați, să nu fie violenți, să fie așa și nu altfel…”. Așteptările sunt enorme, “Și dacă vor fi așa cum ne dorim noi, o să le mai ajutăm”. În același timp, donatorii nu iau timp să analizeze îndeaproape: apartenența și mediul beneficiarilor, procesul de selecție a acestora, care au fost motivele care au dus la situația de sărăcie, care sunt necesitățile reale a acestora și cum donațiile vor crea un impact pe termen lung în viața beneficiarului.
Da, uneori oamenii nu se bucură de donațiile noastre! Poate pentru că vor și ei haine noi, nu second-hand (chiar dacă sunt curate). Poate că în locul dulciurilor ei ar fi preferat o torbă de hrișcă sau cartofi. E greu să zâmbești când cu o seară înainte ai fost bătută și umilită de către partener și nu știi prin ce vei trece noaptea viitoare. Poate acel copil n-a mâncat de ieri, iar jucăriile și hainele aduse de noi nu îi potolesc foamea.
Totuși de ce de multe ori donațiile pot crea mai mult rău decât bine în viața unui om sărac? Doar avem programe naționale de ajutoare sociale, sprijin familial, diaspora și finanțatorii internaționali donează – iar oamenii oricum rămân a fi vulnerabili. Ajutoarele materiale trebuie să vină mână în mână cu susținerea emoțională/psihologică profesională a acestor persoane. Trebuie să conștientizăm că oferind doar ajutoare materiale îi facem pe oameni să se autoidentifice ca și jertfe, oameni săraci și nefericiți. Dar cum să nu se identifice cu acest rol dacă noi îi compătimim, le spunem “săracii de voi”, le mai și plângem de soartă grea. Aceștia automat se poziționează ca și jertfe a sorții grele, a sistemului inechitabil și repede învață că dacă ești sărac și te plângi de soartă, neapărat cineva va veni și-ți va întinde o mână de ajutor. Astfel, încetul cu încetul, dezvoltăm un cerc vicios unde creștem niște paraziți sociali care trebuie susținuți continuu.
Imaginați-vă că într-o comunitate există problema apei infectate/poluate. O soluție ar fi să oferi oamenilor apă îmbuteliată, sisteme de filtrare sau tratamente de dezinfectare însă acestea sunt niște soluții temporare. Dar ce facem pe termen lung? Apa îmbuteliată și dezinfectanții nu vor rezolva problema reală a comunității atâta timp cât la marginea satului există o sursă continuă de poluare a apei. Este simplu și natural să ne simțim bine după ce facem o donație, însă cauza problemei rămâne neschimbată.
Personal, recomand ca atunci când doriți să contribuiți la bunăstarea unui om sărac să colaborați cu organizații care pot să controleze situația din teren, au o echipă multidisciplinară, cunosc nevoile familiilor, se asigură că oferă donații de care oamenii chiar au nevoie. Dacă aveți posibilitatea, alegeți să susțineți sustenabil, fără prejudecăți, nu vă creați așteptări ireale, ajutați oamenii săraci până aceștia învață să funcționeze desinestătător, sănătos și fără frică.
Misiunea noastră este pe cât de complicată atât și simplă în același timp. Haide-ți să implementăm proiecte durabile, cu un plan de viitor, să susținem emoțional/profesional/educațional oamenii vulnerabili astfel încât ei să prospere, căci dacă astăzi le umplem geanta, mâine aceasta iar se va goli, iar lucrurile se vor destrăma rapid. Aceasta înseamnă că orice soluție trebuie să implice cel puțin următoarele componente: specialiști, timp, educație, parteneriat și responsabilitate.
