De când am început să locuiesc în Chicago, am observat că oriunde aș merge, neapărat întâlnesc foarte multe persoane a străzii. Am rămas uimită, pentru că America cea pe care o cunoaștem noi din filme nicidecum nu se corelează cu miile de persoane fără adăpost pe care poți să le întâlnești oriunde, în orice timp a zilei. Pare surprinzător și se creează impresia că e o glumă de prost gust ca în „țara visurilor” să existe asemenea probleme.
Undeva în adâncul sufletului nici măcar nu eram empatică cu ei, mergând prin parcuri îi vedeam cum își coc mâncarea la rug și mă gândeam că totuși a fi boschetar în America e mai degrabă o alegere. Lenoși și paraziți ai societății… Uneori mergeam pe stradă și le ofeream mâncare, iar unii nici nu voiau s-o ia, motivând că deja au mâncat.
Însă când a venit iarna, la -20 de grade, am început să duc mai multe observații asupra comportamentelor lor, expresiile feței, cum stau ghemuiți atunci când afară suflă un vânt de-ți degeră fiecare celulă a corpului. Pe asemenea geruri, să stai în stradă cu cerșitul nu poate fi o dorință. Uneori îmi era frică pentru viețile lor, este de neimaginat cum poți să supraviețuiești o noapte geroasă pe străzile din Chicago.
Astfel mi-am propus să fac cunoștință mai aprofundat cu problema boschetarilor și am identificat un azil care lucrează cu aceștia și le oferă mâncare și adăpost pe timp de noapte. Aici am început a face voluntariat atâta timp cât sunt în Chicago.
Îmi amintesc prima mea experiență de la azil. Poziționat în partea cea mai neprietenoasă a orașului, o regiune întunecoasă unde nu cunoșteam pe nimeni. Când am ajuns la azil, afară, la ușa acestuia, erau peste 300 de persoane care așteptau cu nerăbdare să li se deschidă. M-au trecut fiorii, niciodată nu văzusem atâția boschetari adunați într-un singur loc, iar în momentul în care am ieșit din mașină privirile lor m-au străbătut ca sulițele în fiecare centimetru a corpului. Cu frica-n sân, am reușit cumva să ajung la ușă. În câteva minute mi s-a deschis. Înăuntru, zâmbetul unui voluntar din Republica Cehă m-a făcut să mă liniștesc și când am ajuns în bucătărie, am fost întâlnită cu bunăvoie și căldură. În câteva clipe am înțeles că sunt într-un loc sigur, cu oameni absolut minunați, alături de care am început a servi oamenii străzii.
Merg acolo de 2-3 ori pe săptămână, fac voluntariat și am posibilitatea să comunic un pic cu beneficiarii acestui azil. În fiecare zi alimentăm peste 350 de persoane și oferim adăpost la 257 de femei și bărbați. Capacitatea Azilului este limitată, acesta operează pe baza principiului primul venit – primul servit.
În 2016, Azilul a oferit:
- 119135 nopți de adăpost
- 744 mese
- aproximativ 40 000 de dușuri
Azilul oferă tuturor oaspeților:
- un pat care include cearșafuri curate
- un mediu sigur și fără droguri
- cină și micul dejun
- acces la dușuri
- vizite de către personalul medical dacă e nevoie
- oportunități de întâlnire cu lucrătorii din domeniul sănătății mintale
- oportunități de a construi o viață mai bună
Interacționând cu beneficiarii azilului pot spune cu certitudine că oamenii fără adăpost din Chicago nu sunt monoliți. Aceștia reprezintă o combinație de persoane bolnave psihic, dependente de droguri și alcool, săraci, șomeri, emigranți sau care au ajuns într-o situație mai dificilă. Sunt tineri și bătrâni, educați și needucați, bărbați, femei. Fiecare cu nevoi diferite.
În mare parte necesitățile boschetarilor din Chicago nu corespund cu necesitățile boschetarilor din Moldova spre exemplu. Pentru că în Chicago cel puțin minimum de mâncare le este asigurat. Deseori oamenii își iau la pachet mâncarea rămasă de la restaurant, și atunci când întâlnesc boschetari pe drum neapărat le-o oferă. Magazinele alimentare le donează produse care în 1-2 zile vor expira dar care pot fi consumate fără probleme. Necesitatea alimentară nu este problema cea mai gravă. O haină mai călduroasă, produsele igienice și evident un adăpost sigur sunt mult mai importante. Urmează accesul limitat la servicii de sănătate, medicamente, accesul la psihologi, psihiatri și asistență profesionistă pentru ai ajuta să-și reconstruiască viețile. Nici măcar guvernul american nu a reușit să suplinească aceste servicii. Acestea sunt insuficiente din cauza costurilor extraordinar de mari.
Consider că dacă vrem cu adevărat să ajutăm persoanele fără adăpost, trebuie în primul rând să ne informăm despre această problemă și să privim aceste persoane ca pe semenii noștri aflați într-o situație mai dificilă. Sunt o serie de motive care-i fac pe aceștia să ajungă în situațiile în care se află, legate de proveniență, educație, valori, mediul familial, problemele mintale, problemele grave de sănătate, dependențe, violență etc. Oamenii străzii sunt în primul rând oameni cărora le este mai greu să se adapteze, oameni care nu sunt suficient de puternici să lupte cu realitatea dură, devenind vulnerabili și neputincioși în fața obstacolelor. Noi trebuie să luptăm pentru ei – nu pentru dreptul lor de a trăi sub viaducte, ci pentru a obține asistența de care au nevoie, astfel încât să nu fie expuși riscurilor vieții în străzi.
Pe parcursul acestor luni, la azil, am întâlnit foarte mulți oameni: medici, proprietari de afaceri, manageri, asistenți sociali care vin și servesc acești boschetari cu atâta dăruire încât devine inspirațional doar să te afli în preajma lor. Aceste aziluri, inclusiv în Moldova, au nevoie zilnic de voluntari comunitari nu doar pentru a saluta și servi cina oaspeților, dar și pentru a ajuta la logistica adăpoastelor.
Dacă sunteți prin Chicago și a-ți dori să contribuiți la fericirea și bunăstarea persoanelor fără adăpost vă rog și vă îndemn să o faceți!
Mai multe detalii pe: https://www.franoutreach.org/
În RM, Misiunea Socială Diaconia a Mitropoliei Basarabiei desfășoară proiectul “Un prînz cald pentru trup și suflet” care oferă zilnic persoanelor nevoiașe câte un prânz cald. Un microbus special amenajat staționează în anumite puncte de distribuție, iar o echipa de voluntari oferă aici o porție de hrană gratuit. Tot datorită voluntarilor, beneficiarii care nu se pot deplasa, primesc prânzul la domiciliu.
Mai multe detalii găsiți aici:
